Dirijor – Cristian Măcelaru
Concertmaistru – Violonistul Alexandru Tomescu

Program

Béla Bartók – Divertimento ▪️ Dan Variu – MikroDivertisment (*primă audiție absolută) ▪️ P.I. Ceaikovski – Serenada Op. 48

 

Béla Viktor János Bartók (25 martie 1881, Sânnicolau Mare – 26 septembrie 1945, New York) a fost un pianist, compozitor și etnomuzicolog maghiar, recunoscut în zilele noastre ca unul din cei mai importanți compozitori ai secolului XX. Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa, Paula Voigt, iar la vârsta de 4 ani repertoriul lui Bartók cuprindea 40 de lucrări pentru pian. În 1891, la Nagyszőlős, oferă primul recital public în cadrul căruia interpretează și propria compoziție cu titlul Cursul Dunării, compusă la vârsta de 9 ani.

După perioada petrecută cu profesorul László Erkel, alături de care a studiat pianul și armonia, Bartók studiază între anii 1899-1903 la Academia Regală de Muzică din Budapesta, sub îndrumarea profesorilor István Tomán (pian) și János Koessler (compoziție). Acolo îl cunoaște și pe Zoltán Kodály, alături de care a pus bazele științei cunoscute astăzi sub denumirea de etnomuzicologie. În anul 1903 compune prima lucrare de mari dimensiuni pentru orchestră – poemul simfonic Kossuth, dedicat lui Lajos Kossuth, erou al revoluției maghiare din 1848, lucrare aflată sub influența opusului lui R. Strauss, Așa grăit-a Zaratustra.

Între anii 1908-1934 Bartók a predat pianul la Academia Regală de Muzică din Budapesta și, apoi, a fost angajat al Academiei de Științe din Budapesta. Afectat profund de evoluția celui de-al Doilea Război Mondial, emigrează în anul 1940 în America, unde compune ultimele lucrări: Concertul pentru orchestră, Sonata pentru vioară solo, Concertul pentru violă și orchestră și Concertul numărul trei pentru pian și orchestră.

Ultimul opus compus în Europa a fost Divertimento-ul pentru orchestră de coarde Sz.113, scris între 2-17 august 1939 în localitatea Saanen din Elveția, unde Bartók se afla la reședința de vară a dirijorului Paul Sacher, fondatorul Orchestrei de Cameră din Basel. Denumirea de Divertimento provine din limba italiană și se referă la o lucrare distractivă care dorește să amuze atât publicul, cât și pe interpreți.

 

Intuiția primară a lucrării am avut-o ca student la Secția de compoziție a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, când am avut prilejul să aprofundez două dintre ipostazele creatoare ale lui Béla Bartók, aceea de compozitor și aceea de cercetător al folclorului muzical. Fascinația pentru personalitatea sa de excepție mi-a marcat decisiv parcursul componistic, conducând, între altele, la dezvoltarea lucrării MikroDivertisment pentru orchestră camerală de coarde, lucrare care-și face transparentă filiația bartokiană la cel puțin trei nivele.

Mai întâi, titlul ales trimite intertextual la două dintre opusurile reprezentative ale compozitorului, MikroKosmos și Divertimento pentru orchestră de coarde, ceea ce orientează orizontul de așteptare al auditoriului înspre un univers stilistic propriu lui Bartók. Apoi, în consonanță cu acest univers stilistic, limbajul muzical abordat în MikroDivertisment este puternic amprentat de influențe folclorice, angrenând tehnici precum cromatismul întors și polifonia imitativă densă și situându-se, ca nivel de complexitate, între simplitatea miniaturală din MikroKosmos și densitatea evoluată din Divertimento. În al treilea rând, din perspectivă structurală, discursul muzical se înscrie în tiparul rondo-ului – ABACA cu puternice înrudiri melodice între secțiuni –, un tipar frecvent întâlnit în creația bartokiană.

               Mulțumesc Romanian Chamber Orchestra și maestrului Cristian Măcelaru pentru privilegiul de a fi parte dintr-un concept concertistic care-i alătură în mod fericit pe Béla Bartók, cel care mi-a inspirat lucrarea MikroDivertisment, și Piotr Ilici Ceaikovski, o altă personalitate de geniu a componisticii universale. – Dan Variu

 

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) s-a născut în localitatea Votkinsk din Rusia într-o familie de origine burgheză, ambii părinți fiind iubitori ai artelor, în special ai muzicii. De la vârsta de 5 ani începe studiul pianului, ulterior fiind îndrumat de familie către o carieră în magistratură. După ce finalizează studiile de drept, Ceaikovski ocupă pentru o scurtă perioadă funcția de secretar la Ministerul Justiției. Munca la minister nu-i stârnea niciun interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale: „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. Astfel, în anul 1863, Ceaikovski părăsește slujba de la minister și se dedică exclusiv muzicii, studiind cu renumitul pianist și profesor Anton Rubinstein.

La terminarea studiilor, Nikolai Rubinstein, fratele profesorului său, îi oferă postul de profesor de teorie muzicală la proaspătul înființat Conservator din Moscova. P.I. Ceaikovski a fost primul compozitor rus a cărui muzică a câștigat un prestigiu internațional, fiind recunoscut în zilele noastre drept unul din cei mai importanți compozitori ai secolului XIX. Faima sa a crescut odată cu aparițiile în calitate de dirijor invitat în întreaga Europă și în America. În cadrul creațiilor compozitorului intră 6 simfonii, concerte, opere, muzică de cameră și lucrări destinate teatrelor de balet.

Dintre cel mai des interpretate opusuri ale sale amintim: Souvenir de Florance op.70 (1890), Lacul lebedelor op.20 (1875-76), Spărgătorul de nuci op.71 (1891-92), Evgheni Oneghin (1878), Dama de pică (1890), Concertul pentru vioară în re major op. 35 (1878), Variațiuni pe o temă rococo op. 33 (1876) sau Serenada pentru orchestră de coarde (1880).
Serenada pentru orchestră de coarde op.48 a fost compusă între lunile septembrie și octombrie ale anului 1880, Ceaikovski realizând și o variantă pentru pian la patru mâini a lucrării. În scrisoarea către Pyotr Jurgensen, în vederea publicării opusului, compozitorul îi transmite următoarele informații: „Am compus o Serenadă pentru orchestră de coarde în patru părți și am să îți trimit poimâine atât partitura generală, cât și un aranjament pentru pian la patru mâini […] Iubesc nespus această Serenadă, și sper din tot sufletul ca această lucrare să ia cât de curând calea tiparului”.

Prima audiție publică a capodoperei a avut loc la data de 30 octombrie 1881 la Sankt Petersburg, în cadrul celui de-al treilea concert simfonic al Societății Muzicale Ruse, sub bagheta dirijorului Eduard Nápravník.

 

 

Concertul de la București este inclus în cadrul proiectului „Moștenitorii României Muzicale” organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, ce-și propune să-i aducă la Sala Radio pe cei mai valoroși tineri muzicieni români cu cariere internaționale importante, dar care concertează rar în România. Biletele pentru concertul de la București, din data de 3 noiembrie, sunt disponibile în rețeaua www.bilete.ro, în oficiile Poștei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro și la casa de bilete a Sălii Radio din str. General Berthelot nr. 60-64.
Biletele pentru concertul din Timișoara se găsesc la casieria Filarmonicii „Banatul” Timișoara. 
Biletele pentru concertul din Arad se găsesc online pe www.bilete.ro și la casieria Filarmonicii de Stat Arad.