Născut în 1968 la Galaţi, a absolvit în 1990 studiile de licență, și în 1991 anul de specializare la Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” din București, la clasa de contrabas a Profesorului Ion Cheptea. Din Februarie 1991 a devenit artist instrumentist al Filarmonicii „George Enescu” din București, şi în paralel, membru al orchestrei de cameră „Virtuozii din București”. În anul 1992, păstrându-și apartenența la aceste orchestre, a studiat și absolvit cu nota maximă Cursul de Înaltă Perfecționare la clasa profesorului de contrabas al Conservatorului din Paris, Jean Marc Rollez. Între 1993-1996 și-a continuat activitatea în cele două orchestre bucureștene, urmând ca din 1996 şi până în 1997 să dețină postul de şef de partidă la Filarmonica din Suwon, Coreea de Sud. Din 1997, şi până în 2000, a revenit la Filarmonica ,,George Enescu” din București, colaborând în același timp cu Orchestra Internatională a Italiei, atât pe funcția de tutti, cât şi pe cea de şef de partidă.
Săndel Smărăndescu a susținut recitaluri în țară, şi în străinătate, atât solistice, cât şi camerale, colaborând şi cu renumitul Cvartet Voces în cinci concerte (două cu Octetul de Franz Schubert şi trei cu Cvintetul „Păstrăvul” de Franz Schubert), la Iași, şi la București, unde în ultimul, susținut în cadrul festivalului RaDiRo în luna septembrie 2012, a fost partener al renumitului pianist Christian Zacharias. Tot în domeniul muzicii de cameră a colaborat și cu alți muzicieni renumiți, dintre care amintim pe pianiștii: Valentin Gheorghiu, Bruno Canino, Leslie Howard, violonistul Gabriel Croitoru, violiștii Vladimir Mendelssohn și Marius Nichiteanu, violonceliștii Marin Cazacu și Anton Niculescu, precum și alți muzicieni români și străini. Pe parcursul studiilor sale artistice a obţinut premii întâi la concursuri pe etape naționale, atât în liceu, cât şi în perioada studenţiei. Pe parcursul anului universitar 1998-1999 a fost cadru didactic al Universității Naționale de Muzica „Ciprian Porumbescu” din București. Din 1998 a devenit șeful partidei de contrabas al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a performat în această funcție până în anul 2000, când a devenit șeful partidei de contrabas Orchestrei „Symphoniker” din Osaka, Japonia, poziție la care a renunțat pentru a se restabili în România, în luna aprilie 2007. În Japonia, i s-a înmânat în 2003, premiul Aoyama, „Barok Saal”, pentru cel mai bun recital de Duo al anului 2002.
Din aprilie 2007, în România, este membru al Orchestrei Naţionale Radio unde, în prezent, deține funcția de solist instrumentist. Din anul 2007 este și cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Muzică din București, membru al Cvintetului Traffic Strings, și al Cvartetului Maxim.
În anul 2013 i s-a acordat de către Universitatea Națională de Muzică din București titlul științific de „Doctor în Muzică”, pentru teza intitulată: „Creația pentru contrabas în muzica românească din secolul XX până astăzi” .
Din septembrie 2011, și până în 2018, a fost profesor asociat la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” București, iar din 2019 predă contrabasul la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București.
